27 august 2014

東大寺

 Sunt în Romania de mai bine de trei săptămâni, dar pentru voi, cititorii mei fideli, aventura în Japonia va continua mult de aici înainte pentru că am (încă) foarte multe să vă arăt. Sper ca acest lucru să vă bucure. :)

 Așadar, înainte să plec din Tara Soarelui Răsare am vrut neapărat să termin cu obiectivele din Kyoto pentru a începe Nara de aici, din țară (mă apucă o oarecare nostalgie-timpurie-chiar în timp ce scriu aceste rânduri).

V-am mai spus eu prin articolele precedente că Nara m-a surprins foarte plăcut și este (din toate cele văzute de mine) orașul meu preferat și asta se înțelege la o simplă privire de ansamblu a orașului. Case vechi, din lemn, cât vezi cu ochii, străduțe mici, verdeață multă și un sentiment de apartenență, deși de abia ai ajuns. Mergând pe străzile lor mici, înguste simți că aparții și tu cumva comunitătii, că te-ai adapta perfect acelui stil de viață liniștit, pașnic așa cum știu sigur că aș face eu.