22 mai 2015

ブカレスト植物園

Vă mai aduceți aminte când lamentam pe blog faptul că n-am găsit până acum un loc pașnic, fără gălăgie de oraș aici la noi, în București?

Am mers în Grădina Botanică de nenumărate ori de când stau in București, i-am admirat florile, vegetația, liniștea, dar cu toate astea niciodată nu i-am apreciat adevăratul potențial. A trebuit să merg în Japonia un an, să cutreier grădinile de acolo, parcurile, templele, orașele vechi, apoi să mă întorc în România, să caut prin parcurile de aici liniștea pe care o găsisem acolo si într-un final să ajung iar, printr-o întâmplare, în Grădina Botanică și să mă las vrăjită de farmecul ei.
De cum am intrat a dispărut sunetul mașinilor, exact cum se întâmpla în Japonia când mă aventuram cincisprezece minute printr-un templu micuț la colț de stradă, sau cum mi se întâmpla duminica prin Kamakura.