22 mai 2015

ブカレスト植物園

Vă mai aduceți aminte când lamentam pe blog faptul că n-am găsit până acum un loc pașnic, fără gălăgie de oraș aici la noi, în București?

Am mers în Grădina Botanică de nenumărate ori de când stau in București, i-am admirat florile, vegetația, liniștea, dar cu toate astea niciodată nu i-am apreciat adevăratul potențial. A trebuit să merg în Japonia un an, să cutreier grădinile de acolo, parcurile, templele, orașele vechi, apoi să mă întorc în România, să caut prin parcurile de aici liniștea pe care o găsisem acolo si într-un final să ajung iar, printr-o întâmplare, în Grădina Botanică și să mă las vrăjită de farmecul ei.
De cum am intrat a dispărut sunetul mașinilor, exact cum se întâmpla în Japonia când mă aventuram cincisprezece minute printr-un templu micuț la colț de stradă, sau cum mi se întâmpla duminica prin Kamakura.

Este minunată natura asta. Supraviețuiește chiar și în cele mai austere locuri iar cum o îmbrășișezi puțin te răsplătește înzecit. E ca și cum îți spune, daca imi iei un deget îți întind toată mâna. Îngrijitorii de la grădină au facut și fac treabă foarte bună, au lăsat natura să-și urmeze cursul, iar pe alocuri, au ajutat-o cu cate ceva ceva.

Așa ca e liniște, păsările cântă în voie și dacă mergi la ore mai neobișnuite poți liniștit să te întinzi pe-o bancă, nu te judecă nimeni.

Pentru cine a fost, tot acolo se organizează și festivalul anual al Secției de Japoneza, Universitatea București numit "Michi Biraki".

O să mai merg. Vă las și cu câteva poze.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu